Opinii

Adică:“ Facem tancuri pentru a ne apăra grădinițele“, o astfel de frază mi-a rămas în minte, după ce terminasem de ascultat o emisiune pusă pe Pod cast de Deutschland Funk Kultur. Am rămas pe gânduri, încercând să desprind mesajul dincolo de pojghița de la suprafața lui.

 
“Este bine ca întotdeauna și în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce și cum trebuie să facem sau să grăim.” -  Sfântul Siluan Athonitul
Uitându‑ne la lumea din jurul nostru și la viața noastră de zi cu zi, se vede cu ochiul liber că nu prea găsim loc între preocupările noastre pentru cunoașterea voii lui Dumnezeu. Oare chiar vrem noi să cunoaștem voia lui Dumnezeu? Privind mersul lumii, cred că această întrebare este una pertinentă.

Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, deschiderea de șanse fără precedent pentru mulți oameni. Acum, însă, ea se confruntă cu dificultăți majore. Cei care decid au angajat-o în conflicte dincolo de interesele ei, oarecum civilizaționale, și o gestionează cu daune. La limita ei geografică se extinde războiul. Perspectiva  recesiunii și a pierderii de piețe pe diferite continente este prezentă. Abia calmate după pandemie, crizele urcă din nou, iar nemulțumirile explodează unde nu te aștepți.

Într-o zi de sărbătoare, Dumitru Luchii, sătul de cosit, arat, grăpat, pus și scos cartofi, tăiat lemne, îngrijit animalele și de îndeplinit alte porunci date de tătucul lui, dar, mai ales, sătul de singurătatea interioară a tânărului necăsătorit, și-a luat desagii în spate și dus a fost, spre Bistrița Bârgăului, (localnicii îi spuneau Bistricioara), satul natal al strămoșilor săi, ca să își afle aleasa sufletului.

          Fenomenul îmbătrânirii este o latură dramatică a conștiinței omului privind viața și moartea sa, neputința împotriva timpului, destinului său biologic ca ființă umană limitată în timp și spațiu.

 
Dragi cititori! Am intrat de câteva zile într-o perioadă binecuvântată de Dumnezeu și anume perioada Postului Mare, perioadă în care, fiecare dintre noi, se apropie prin post, rugăciune și fapte bune de Dumnezeu.
Biblic - postul înseamnă să te abții de la mâncare, băutură, somn și sex pentru a te concentra pe o perioadă de creștere spirituală.

Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, pacea este din nou tematizată. Nu orice pace dă însă rezultate. „Revenirea înainte de conflictele actuale” ar bagateliza fapte istorice și nu este posibilă. „Pacea compromis” poate mulțumi orgolii, dar pregătește în tăcere alt conflict. Chiar conflictele din zilele noastre sunt dovadă că înjumătățirea adevărurilor costă. Ca ființe, nu ne este accesibilă „pacea eternă”, chiar dacă rămâne o aspirație.

Hm !... Oare chiar așa? Adică: „Ubi bene, ibi patria.” Adică: „Unde e bine, acolo e patria.”
     Mii de ani zicerea aceasta latină a străbătut timpul, acceptată sau repudiată, de categorii de oameni și în conjuncturi diferite civic-moral-cultural-istorice.
     Mai întâi, înaintea erei noastre celebrul Aristofan o zice în comedia „Plutus”, unde se dezbate problema repartiției bunurilor în societate. Fraza va fi reluată de alt antic, Cicero, în varianta „Patria este oriunde-i bine.”