Opinii

Credeți că numai în basme existau obiecte cu puteri magice? Aș! Și-n realitate sunt și vor fi mereu. Depinde doar de noi să le descoperim și să înțelegem forța ce se ascunde în spatele lor.
Voi încerca să arăt de ce am convingerea aceasta. Va trebui să mă întorc iar în copilărie, în vremurile acelea grele și frumoase deopotrivă. Și, pentru că despre tatăl meu va fi povestirea, și pentru că mi-este nespus de dor de el, mă cuprinde deja o stare de nostalgie, însă nu mă voi lăsa pradă sentimentelor. Nici gând!

               
                „Cine a coborât o dată în Infern va ști să prețuiască un răsărit de soare.”          

Împrejurarea că oamenii preiau faptele înăuntrul unor vederi generale asupra vieții și istoriei este caracteristică oricărei cunoașteri. Contează, firește, faptele, dar și încadrarea lor. Nici nu se pot discuta fapte fără a angaja o abordare sau alta.
Dacă ne referim la conflictele internaționale de azi, ce culminează cu războiul în desfășurare, atunci se observă trei abordări. Acestea nu sunt etanșe una față de alta, dar rămân delimitabile.

Printre nu puținele dosare, din dulapurile mele, necercetate de zeci de ani, găsesc un plic în care prima fișă are titlul tabletei de acum. Mărturisesc că reacțiile mele au fost diverse, de la amuzament la silă.

      Un împărat să fie dat afară așa ca orice troglodit? Păi ce împărat o mai fi acela? ar putea zice lumea. Și care este școala care să aibă o așa cutezanță?
      Cu răbdare, cinstitelor fețe dumneavoastră, o să ne dumirim. Acea școală nu  era una oarecare, era Oxfordul antichității din vremea secolului al IV-lea, când au trăit bărbați iluștri ca Meletie al Antiohiei, Vasile cel Mare și Ioan Hrisostomul, Theodor Mospuestia, oameni ce-și depășeau veacul. 

   Prin anii 1974, 1975 și 1976 am lecturat cu mare plăcere scrierile lui Ioan  Dan (1922-2003),  „Curierul  secret”, „Cavelerii” și „Taina cavalerilor” deoarece lectura lor m-au purtat într-un timp istoric de sfârșit de secol XVI și început de secol XVII, în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), „domnul românilor”, asasinat mișelește în zorii zilei de 9/19 august 1601 în tabăra de lângă Turda.

          Am răspuns invitației Forumului civic de a susține o conferință în fața Dvs. căci subiectul afirmării statului național este dintre cele mai actuale. De aceea, și încep direct intervenția mea spunând că, urmare a amatorismului decidenților și a slăbirii instituțiilor, țara noastră a fost adusă într-o situație critică.

Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, dezechilibru mult studiat și puțin luat în seamă la noi, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale. Dar inflația nu e specifică doar… economiei. Se pot face legături și cu „domeniul de producție literară”. Am mai făcut asemenea asocieri.

Nu mi-am propus să notez impresiile - de-a lungul vieții - despre ținuta civilă a unui preot, despre responsabilitățile sale în parohie. Sunt însă îmboldit să dau tiparului detalii stârnite recent la o înmormântare de la Șieu Măgheruș.
La sfârșitul slujbei, ținută la capela cimitirului, firește că pe cel plecat pe veci dintre noi l-am dus la locul de veci.

Confuziile ce se fac în deciziile dinăuntrul țării nu scad, din nefericire. Nu scad nici în afară. Chiar în chestiuni de principiu, confuziile sunt în largul lor. Să luăm câteva exemple recente.