Reportaj

   Fiecare provincie istorică din România are un anumit specific oglindit în vorbirea curentă, în comportament și atitudini, în port popular, în tradiții și obiceiuri, în alimentație, etc. La familiile țărănești din Ardeal s-au format în decursul timpului anumite trăsături specifice prin care ele se deosebesc de alte zone. Succesiunea anotimpurilor a impus folosirea predominantă a unor produse alimentare de origine vegetală sau animală.

Alegerea unui inel de logodnă poate fi mai mult decât o provocare pentru un bărbat. Fiind o bijuterie cu o însemnătate deosebită, aceasta trebuie să fie în primul rând o reflexie a gusturilor pe care le are viitoarea mireasă. De asemenea, sunt numeroase alte detalii ce aduc valoare și pot face diferența între un inel de logodnă frumos și unul superb. Care sunt aceste detalii vom afla în continuare de la specialiștii din acest domeniu, echipa E-ring.

In Romania zilelor noastre, sa faci bani multi si rapid a devenit visul oricarui tanar in cautare de stabilitate financiara. Cum statisticile confirma faptul ca varsta la care adolescentii isi doresc independenta financiara a scazut la 14 ani, nu este de mirare ca foarte multe tinere, imediat dupa ce au implinit varsta majoratului, aleg un job care le promite avantaje financiare competitive pentru orice alta alternativa.

În luna aprilie a acestui an vă invitam să participaţi la un nou concurs destinat cunoaşterii uneia dintre cele mai frumoase zone ale României. Premiul cel mare era o excursie de opt zile, cu pensiune completă, în judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru doi ascultători RRI. Câştigători au fost Liu Fajian şi soţia sa, Huang Lingping, din oraşul Shenzhen, provincia Guangdong, Republica Populară Chineză. Ei şi-au încheiat  sejurul în România pe data de 23 septembrie.

         Mare iubitoare de Hristos și Dumnzeu, lelea Ioană Jauca, de la Joseni, din totdeauna și-a organizat viața și activitatea așa cum cere și a deprins din Cartea Sfântă. Aflată la vârsta senectuții, mai ales de aproape un deceniu încoace de când badea Grigore, bunul său soț și vrednic veteran de război a fost chemat la Domnul, se gospodărește singură, nu supără pe nimeni, evită cu tact, iscusință și pricepere situațiile generatoare de potențiale stări conflictuale.

Așezat  în ˮcalea tuturor răutăților“, cum zicea cronicarul, neamul nostru românesc a fost nevoit pe parcursul devenirii și afirmării sale istorice să suporte și înfrunte vicisitudinile vremurilor. Așa s-au petrecut lucrurile și la sfârșitul celei de a doua mari conflagrații mondiale, când în pofida contribuției de sânge și aportului de necontestat la încheierea cu aproape o jumătate de an mai devreme a operațiunilor militare, cuvântul nostru n-a fost ascultat, doleanțele noastre n-au contat, iar puternicii zilei au decis că trebuie înlocuită o ocupație străină cu alta.  

Prima sâmbătă din septembrie. Pragul  Școlii Gimnaziale Mihai Eminescu Năsăud – altădată Școala Pedagogică – a fost trecut, cu sfială și mari emoții, de o parte din foștii absolvenți. O parte dintre cei care, acum 60 de ani și-au asumat minunata menire de a deschide mințile celor mici și de a-i călăuzi în viață, s-au așezat din nou în bănci.

Cristeștii-Ciceului, așezare rurală binecuvântată prin poziția geografică și cadrul natural atât de generoase, cu pământuri roditoare de luncă a Someșului și pârâului Ilișua, cu puține dealuri blânde abia ondulate, cu păduri, pășuni și livezi, cu izvoare de apă dulce, cu acces la calea ferată și șosea asfaltată, cu câte și mai câte... Dar ceea ce Dumnezeu a rânduit ca dorul cel mai de preț a fost valoarea celor ce-au viețuit aici încă din vechime, dând strălucire, înnobilând aceste locuri cu plugari vrednici, aleși slujitori ai bisericii, pricepuți funcționari în administrație, dascăli.

Servus tata,
 
Mulţumesc de e-mail şi de încurajări.
Am nevoie de ele şi sunt bine primite.
 
Ţi-am ataşat câteva poze.
 
E foarte fain în bibliotecă. Nu e deloc gol dar nici plin.
Biblioteca e pe 2 nivele.
La primul e secţia de copii şi şcolari - foarte fain şi foarte multă libertate.
 
Te duci îţi iei cartea; ai mese unde să stai lângă rafturi. Nu este sala de lectură propriu-zisă. Te duci te serveşti şi când ai terminat pui cartea într-un coş.