Reportaj

Locuit în majoritate de saşi, colonizaţi aici pe la sfârşitul secolului al XII-lea, satul Sâniacob mai păstrează încă arhitectura vechilor săi locuitori. Casele, din piatră şi cărămidă, adevărate citadele, cu porţi mari din lemn masiv, stau mărturie vremurilor trecute. Aici, pe la 1879, a fost ridicată, pe un teren aflat parcă deasupra aşezării, o biserică impozantă ce a rezistat exact 131 ani.

În satul Şirioara (numele vine  de la aşezarea caselor în şir de o parte şi de alta a şoselei), în faţa caselor, gospodarii şi-au instalat câte o băncuţă. Acolo, în clipe de răgaz şi nu numai, stau de vorbă cu cei ce trec prin faţă. Discută, îi întreabă, se interesează, se miră ori se vaietă, fac aşadar de aici legătura cu lumea. Lumea satului şi lumea de dincolo de sat.

La intrarea în localitatea Feleac, în vecinătatea drumului judeţean care leagă satul cu nume de rugă (Chiraleş, comuna Lechinţa), a fost amenajat, în urmă cu câţiva ani, un spaţiu de agrement. Un teren de fotbal, bănci, o fântâniţă, o mică cabană. Aici, pe malul pârâului, acum secat, se adunau tineri din zonă şi nu numai în întreceri prieteneşti. Era o ieşire în natură. Ideea a aparţinut unui iubitor al spaţiului verde, nu atât prin profesie – silvicultor ing. Ghiţă Gherman – cât mai ales din dragostea faţă de mediul înconjurător.

Doamne, cât de optimistă eram în ziua de 7 Mai 2014 când am păşit prima dată pe Dealul Dumitrii, în casa şi grădina ce au fost locuite în anii 1938-1940 de Poetul-filozof-dramaturg Lucian Blaga!
Spuneam în primele articole despre priveliştea ce este şi acum superbă, despre cuvintele acestui adevărat patriot român când a cumpărat Casa de la Bistriţa:
 „Acesta e adevăratul meu spaţiu mioritic.”.

Călătorul obosit, cum trece Râpa, se opreşte o clipă la Fântâniţă să-şi răcorească sufletul cu apa rece de la izvorul de lângă drum. Se pare că izvorul dăinuie de vreo 70-80 ani, de când aici exista un pod plutitor pentru cei care aveau terenurile dincolo de Someş.

Prima ediţie a Zilei Grâului din comuna Sânmihaiu de Câmpie, desfăşurată duminică  pe spaţiul unde, de obicei, se ţine târgul de animale, s-a dovedit a fi un adevărat succes pentru această localitate din zona de câmpie dar mai ales pentru primarul Ioan Mate. O lecție de zootehnie, o variantă pentru un altfel de turism.

Duminică,30 iulie,de la ora 16, TVR 1 ne aduce al doilea film documentar care vorbeşte despre jertfa martirilor din Dealul Crucii. Era în ziua de 24 iunie 1949, sărbătoarea creştină a Sânzâienelor, când în jurul orei 10, în Dealul Crucii, la hotarul dintre Rebra, Rebrişoara şi Nepos, un comando al securităţii din Bistriţa ucidea mişeleşte prin împuşcare, fără proces şi înainte de condamnare, trei oameni.
https://www.facebook.com/dreptullamemorie/videos/1710938122543347/

„Există un loc pe care-l port mereu în mine, cu mulţi tineri coborând seara din deal, de la vie, cu grădini mirosind a legume proaspete, în care stogul de grâu aşteaptă batoza şi unde în curţi adie un miros de pâine proaspătă scoasă din cuptor, iar alături, pe gard, cocoşul pintenat cântă bărbăteşte, alături de oale de pământ aşezate cu gura în jos, iar livada, cu crengile până la pământ, stă să dea în pârgă”. Locul acesta este satul Enciu, cel de odinioară. Aşa vorbeşte, cu oarecare nostalgie, unul din fiii aşezării, Veluţ Mureşan, cel care ori unde s-ar duce poartă cu el satul.

Parafrazând o zicere celebră, pot spune că satul Floreşti este un dar al Someşului. Terenul nisipos ce emană căldură, roditor până la saţietate, uşor de lucrat (chiar cu o sapă de lemn, cum spunea un bătrân), dar dătător de recolte bogate, a fost dintotdeauna bunul cel mai de preţ. L-au apărat, l-au udat cu sudoarea braţelor şi a minţii, dar şi cu sânge, când a fost nevoie. Să ne amintim doar că unul din conducătorii Răscoalei de la Bobâlna din 1437 a fost Mihai Românul, din Floreşti, fiind căpitan de oşti român ce şi-a apărat glia în fruntea nemulţumiţilor cu preţul vieţii.

         Lechinţa se numără printre acele comune unde oameni întreprinzători - ingineri, profesori, economişti, ţărani cu multă experienţă - au avut curajul, priceperea şi ceva resurse financiare de a-şi dezvolta o afacere într-un domeniu în care există un câmp foarte larg de acţiune, şi anume, agricultura. Într-o ordine absolut întâmplătoare vom relata despre câţiva dintre fermierii de top ai Lechinţei.
Bănică sau un paradis al viţei-de-vie