Reportaj

Peisaj aparte pe Valea Ilișua, Căianu Mic s-a remarcat de-a lungul vremurilor prin ocupațiile specifice ale locuitorilor săi, apărute și dispărute în funcție de produsele cerute pe piață, dar și de evoluția/involuția demografică în timp sau de exodul spre Occident. Cândva angajați în cultivarea pământului și creșterea animalelor, sătenii de aici s-au văzut nevoiți în timp să se adapteze contextului cerut de creșterea populației și suprafața mică de teren, și au făcut-o inventând meserii noi pentru a putea trăi.

În Ciceu Mihăieşti, la Ferma Pomicolă a societăţii Pombis, activitatea se derulează într-un flux continuu. E toamnă, recoltarea fructelor, a merelor este în toi. Fără pauze (cu excepţia celor cauzate de ploi) totul este organizat în aşa fel încât recoltarea, sortarea, depozitarea şi livrarea merelor să nu cunoască sincope. Zilnic, aici vin beneficiari, persoane fizice sau societăţi comerciale, spre a-şi procura mere de cea mai bună calitate. În livada intensivă rodul bogat, de calitate, te îmbie să guşti din aroma merelor. E o livadă modernă, tânără, cu un sistem de udare prin picurare.

Nina, o micuţă bistriţeancă, la vârsta de doi ani a plecat defintiv din ţară împreună cu părinţii, stabilindu-se la capătul lumii, tocmai la Vancouver-Canada, pe malul Pacificului. Anii au trecut, iar la sfârșitul anului școlar precedent a devenit absolventă a ciclului gimnazial, urmând ca din toamnă să debuteze în noua sa calitate de liceistă. La trecerea de la o formă de învăţământ la cealaltă, probabil chemarea locurilor natale a făcut-o să-şi dorească cu ardoare să revadă România, ţara de origine și bineînțeles minunatele meleaguri ale Bistriţei şi Năsăudului.

La cei 92 de ani pe care îi împlineşte în data de 16.07.2013, veteranul de război ARSINTE FELDRIHAN, din Budacu de Sus, comuna Dumitriţa, este un om mic de statură, dar cu o energie, vitalitate şi luciditate de invidiat, deplasându-se de două ori pe săptămână în municipiul Bistriţa pentru a-şi face cumpărăturile de rigoare şi mai ales să-şi spună „păsul” privind pământul pe care trebuie să-l primească şi nu l-a primit încă de la cei care sunt în drept să-l pună în posesie.

Întâiele vieţuitoare care te întâmpină la intrarea în satul Corvineşti sunt berzele. Cocoţate sus, pe un stâlp, ele, berzele, cu cei trei pui privesc în zare în căutarea hranei. Zboară mii de kilometri din nordul Africii să vină „acasă”, în Corvineşti, de unde, toamna, se reîntorc în ţinuturile calde.

Sub auspiciile din titlul articolului au debutat discuţiile cu Ioniţă Dan, fostul consătean de la Suseni. Deşi iniţial afirmaţiile interlocutorului m-au cam descumpănit întrucât mi-am pus întrebarea oare ce fericire poate genera o situaţie în care eşti lipsit de resursele de venit indispensabile unei vieţi fireşti, n-am cerut detalii. Am continuat discuţiile cu speranţa că explicaţiile vor veni pe parcurs, mai ales că obişnuiesc din când în când să uzez şi eu de un limbaj similar, fără noimă sau în dodii, cum îl socoteşte câteodată nevasta.

Anii trec atât peste oameni cât şi peste natură şi cuprinsul ei. Toate evoluează în timp, de exemplu: omul se naşte, creşte şi moare; iarba înverzeşte, creşte si se usucă; copacul şi el la rândul lui, îmbătrâneşte si moare.
Echipa noastră a surprins cateva etape din trecerea omului prin momentele mai importante ale vieţii sale pamânteşti.
Viaţa omului atât spirituală cât şi trupească, incepe prin binecuvantarea Bisericii; ea este cea care-l insoţeşte pe om începând de la naştere (botez) şi până la moarte.

Nicăieri nu poţi fi părtaşul , hotărâtorul schimbării, sa ai leagănul de aer curat, să fi alintat de veselia păsărelelor, să iti vezi truda zilnică rasplăltită, să poţi contempla mai bine la minunăţia din jur ca la tară, deoarece aici şi numai aici este sălaşluită pacea adevarată pe pamânt. Dar evenimentele din natură se succed cu paşi repezi şi nu poţi să nu observi cum timpul işi pune amprenta asupra lucrurilor, lasând în urma lor, uneori doar, uşoare umbre care merită totodată atenţia noastră pentru a putea fi transmise şi generaţiilor viitoare.

Săptămâna uşilor deschise care s-a desfăşurat la Biblioteca Publică "L. Rebreanu" din capitala Republicii Moldova prilejuită de împlinirea a 5 ani de activitate, care a cuprins şi un moment festiv — celebrarea celor 127 de ani de la naşterea prozatorului cu renume mondial Liviu Rebreanu - nu a putut să nu fie întregit de un moment la fel de festiv, cum a fost prezentarea Medalionului aniversar.

Se vorbeste prea mult sau prea putin despre Tasuleasa Social. Se strabate drumul catre habitatul ei sau se trece pe linga, cu masina sau cu gindul. Are rezonanta intre cei care au ales ca valori de viata responsabilitatea, prieteneia, solidaritatea. Total ignorata de cei care nu vad in ceea ce se intimpla acolo un profit imediat. Adica este un loc viu, care provoaca reactiile cele mai diverse, creste, se dezvolta, hraneste constiinte.